În atmosfere explozive, modurile de ardere ale gazelor combustibile sunt cruciale de înțeles. Acestea includ arderea la presiune constantă, ardere cu volum constant, deflagraţie, și detonație.
1. Ardere cu presiune constantă:
Acest mod apare în setările deschise în care produsele de ardere se pot disipa, menținerea echilibrului cu presiunea ambientală. Este un proces stabil, lipsit de unde de presiune, caracterizată printr-o viteză specifică de combustie care depinde de livrarea combustibilului și vitezele de reacție.
2. Explozie cu volum constant:
Apar într-un container rigid, această ardere ideală începe adesea local și se răspândește. Într-un astfel de scenariu, parametrii de explozie diferă, necesitând o abordare cu volum constant. De obicei, presiunea de explozie poate fi 7-9 ori presiunea inițială pentru amestecurile de hidrocarburi gaz-aer.
3. Deflagraţie:
Implică treptat flacără accelerare datorată închiderii sau perturbării, conducând la o undă de presiune. Diferit de arderea la presiune constantă, unda de presiune și frontul de flăcări se mișcă subsonic. Sale un fenomen comun în exploziile industriale, prezentând adesea o structură de undă și zonă complexă.
4. Detonaţie:
Cea mai intensă formă de explozie de gaz, marcat de o undă de șoc reactivă supersonică. Pentru amestecuri de hidrocarburi gaz-aer, vitezele și presiunile de detonare pot fi semnificativ ridicate.
Înțelegerea acestor moduri este vitală pentru prevenirea exploziilor. Deflagraţie, în special, poate slăbi sau intensifica într-o detonare în anumite condiții, deci factorii de atenuare care ar putea accelera propagarea flăcării sunt cruciali.