Iniţial, este important să recunoaștem că atât metanul pur, cât și monoxidul de carbon sunt lipsiți de miros, în timp ce biogazul emite un miros neplăcut din cauza gazelor suplimentare, făcând mirosul un instrument de identificare ineficient.
Abordarea adecvată este aprinderea acestor gaze și observarea comportamentului lor de ardere. Arderea metanului generează un număr mai mare de molecule de apă în comparație cu cel al monoxidului de carbon.
Prin aprinderea individuală a fiecărui gaz și apoi acoperirea flacără cu un uscat, pahar rece, formarea condensului pe interiorul paharului semnifică metan, în timp ce absența acestuia indică monoxid de carbon.